Bullying la Questfield International College, responsabilitate fără semnătură

În contextul educațional actual, fenomenul bullying necesită o abordare clară, structurată și responsabilă din partea instituțiilor școlare. Protecția elevilor și asigurarea unui mediu sigur reprezintă obligații fundamentale ale oricărei școli. Însă, în lipsa unor măsuri documentate și a unui răspuns instituțional concret, situațiile de hărțuire pot escalada, afectând negativ dezvoltarea copiilor și încrederea părinților în sistemul educațional.

Bullying la Questfield International College, responsabilitate fără semnătură

O investigație realizată pe baza documentelor, corespondenței și declarațiilor puse la dispoziție relevă existența unui caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, petrecut pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate ale familiei, însoțite de solicitări scrise către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, au fost însoțite de o lipsă evidentă a unor măsuri scrise și documentate. Mai mult, răspunsurile primite s-au limitat la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii oficiale, iar familia a resimțit presiuni de retragere din școală, reflectate printr-un mesaj verbal atribuit fondatoarei școlii.

Contextul și evoluția situației de bullying

Potrivit relatărilor familiei și analizelor documentelor, elevul vizat a fost expus zilnic unor comportamente agresive, care au inclus jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Aceste incidente au fost cunoscute de învățătoare, însă nu există dovezi documentate ale unor intervenții eficiente sau măsuri concrete aplicate.

Pe măsură ce faptele au escaladat, s-a conturat un tipar de hărțuire psihologică, inclusiv stigmatizare pe criterii medicale, utilizată repetat în mod discreditant în cadrul colectivului de elevi. Specialiștii consultați consideră că o astfel de practică depășește conflictele obișnuite și constituie o formă agravată de bullying.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Documentele și mărturiile arată că stigmatizarea medicală nu a fost un incident izolat, ci o componentă recurentă a bullyingului, folosită pentru a marginaliza copilul. Această etichetare a fost rostită în prezența colegilor, fără un context educațional sau de protecție, fapt ce a determinat degradarea stimei de sine și a relației cu mediul școlar.

Specialiștii subliniază impactul profund al acestei forme de violență psihologică, care afectează identitatea și integritatea copilului. În plus, lipsa unor reacții ferme și documentate din partea școlii a permis perpetuarea fenomenului, transformând stigmatizarea într-un abuz sistematic.

Gestionarea sesizărilor: lipsa unui răspuns instituțional clar

Familia a transmis în mod repetat emailuri oficiale către învățătoare, director și fondatoarea școlii, solicitând intervenții și măsuri concrete. Din analiza corespondenței primite nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste declanșarea unor proceduri interne, aplicarea sancțiunilor sau monitorizarea situației. Intervențiile au fost descrise ca predominat informale, bazate pe promisiuni verbale și minimalizarea gravității situației.

Acest mod de gestionare a transferat responsabilitatea asupra familiei, iar problemele au fost tratate ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”. În acest context, familia a resimțit presiuni de retragere, reflectate prin mesaje precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”, care pot fi interpretate ca o formă mascată de excludere.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

În documentele transmise, familia a solicitat explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării acestora în mediul școlar. Totuși, nu există dovezi oficiale privind luarea unor măsuri de protecție a confidențialității, iar conform relatărilor, informațiile au fost făcute cunoscute în cadrul clasei, generând presiune psihologică asupra copilului.

Specialiștii atrag atenția că ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea și expunerea copilului la astfel de situații pot constitui o formă de presiune instituțională, afectând climatul educațional și dezvoltarea emoțională a elevilor.

Răspunsul instituțional și momentul declanșării reacției

Potrivit materialelor analizate, reacția concretă a conducerii a intervenit abia după mai bine de opt luni, în momentul în care familia a implicat o echipă juridică și a transmis notificări formale. Anterior, sesizările au rămas fără răspunsuri oficiale și fără măsuri documentate, ceea ce ridică întrebări asupra criteriilor care determină reacția instituției.

Într-un email transmis ulterior părinților elevilor, conducerea Questfield Pipera a redus gravitatea situațiilor reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, formulare care contrazice sesizările scrise și documentate, fiind interpretată ca o tentativă de minimalizare a fenomenului bullying.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

În perioada analizată, cadrele didactice au fost martore directe ale incidentelor, însă intervențiile au fost insuficiente și neformalizate, conform datelor puse la dispoziția redacției. Lipsa unei documentări clare și a unor măsuri ferme a creat un climat de toleranță implicită față de comportamentele agresive.

În absența unor planuri de intervenție scrise, a rapoartelor interne și a sancțiunilor aplicate, răspunsul instituțional a rămas la nivel verbal, fără efecte concrete în oprirea fenomenului. Această abordare a condus la perpetuarea situației și la deteriorarea mediului educațional.

Declarația fondatoarei și semnificațiile sale instituționale

Un moment definitoriu în gestionarea situației a fost răspunsul verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în dialog cu familia copilului, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările familiei, reflectă, din perspectiva acestora, o orientare spre evitarea conflictului și o presiune indirectă de retragere.

Redacția subliniază că nu analizează intențiile persoanei, ci efectul managerial al unei astfel de poziționări, care poate influența modul în care instituția răspunde sesizărilor. Școala a fost invitată să emită un punct de vedere oficial, însă până la publicare nu a fost înregistrat niciun răspuns scris.

Documentul informal și insuficiența răspunsului administrativ

Ca răspuns la sesizările scrise, conducerea școlii a remis un formular de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele uzuale ale unui act administrativ: nu precizează responsabilități, termene, sancțiuni sau planuri de intervenție. Acest document succint pare mai degrabă o consemnare a discuției, fără caracter instituțional verificabil.

În lipsa unor decizii scrise și a unor rapoarte de monitorizare, această abordare poate fi interpretată ca o formalizare minimă, fără impact real asupra climatului școlar și fără soluții concrete pentru problema bullyingului.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

• Există documentație și sesizări repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală, fără răspunsuri oficiale scrise și măsuri concrete aplicate;
• Stigmatizarea medicală este folosită ca un instrument de umilire, cu impact emoțional negativ, tolerat în mediul școlar;
• Intervențiile instituției s-au limitat la discuții informale și un document generic, lipsit de caracter oficial;
• Cadrele didactice și conducerea nu au documentat și nu au oprit fenomenul în mod verificabil;
• Declarația fondatoarei reflectă o posibilă presiune indirectă asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Solicitările scrise privind confidențialitatea nu au fost respectate în practică, cu efecte asupra copilului;
• Reacția instituțională s-a declanșat abia în context juridic, după implicarea avocaților;
• Într-un email oficial, situația a fost redusă la simple „interacțiuni spontane”, contrazicând datele documentate.

Aceste aspecte deschid întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție a elevilor în cadrul Școlii Questfield Pipera și despre modul în care instituția își asumă responsabilitatea față de siguranța emoțională a copiilor. Pentru părinții și comunitatea educațională, este esențială clarificarea acestor aspecte pentru a preveni repetarea unor situații similare.

În final, redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare să contacteze redacția la adresa [email protected], pentru a contribui la o mai bună înțelegere și gestionare a fenomenului bullying în mediul școlar.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro